Viktor Ponedelnik
Viktor Ponedelnik

Viktor Ponedelnik, Ţarul de pe Don

Viktor Ponedelnik a devenit erou în Uniunea Sovietică marcând golul ce a adus acestei ţări primul titlu european, în finala cu Iugoslavia din 1960.
Articol scris de Florin Codreanu
8 aprilie 2015

Pentru mulţi iubitori ai fotbalului de la noi din ţară, numele lui Viktor Pondelnik nu spune mare lucru. Pentru iubitorii fotbalului rus însă, acest nume are o încărcătură deosebită. Considerat drept unul dintre cei mai mari atacanţi ai fotbalului din această ţară, Viktor Vladimirovich Ponedelnik a intrat definitiv în istoria fotbalului în seara zilei de 10 iulie 1960, pe arena pariziană Parc des Princes.

Născut la Rostov, Pondelnik a cunoscut consacrarea în fotbalul rus în tricoul echipei din oraşul său natal, SKA Rostov. În 159 de meciuri pentru acest club, Viktor a marcat de 54 de ori, iar în tricoul URSS, în care a debutat chiar în 1960, a strâns 29 de meciuri şi 20 de goluri. Fără îndoială însă, cel mai important moment din cariera lui Pondelnik se leagă de finala Campionatului European disputată în Franţa împotriva Iugoslaviei: „Aveam 23 de ani, eram tânăr şi vedeam lumea cu alţi ochi. Nu voi uita însă niciodată acea seară de iulie, a fost seara în care am devenit pentru prima dată campioni europeni, iar eu m-am simţit mai important decât Khrushchev sau Gagarin”, îşi aminteşte Pondelnik.

Tărâmul francez le-a priit ruşilor din plin în acel an. După ce pe 6 iulie învingeau la Marseille, în semifinale, puternica reprezentativă cehoslovacă, reprezentanţii Uniunii Sovietice s-au calificat pentru finala contra Iugoslaviei, considerată de mulţi favorita turneului. Sârbii trecuseră de Franţa cu 5-4 după un meci magic făcut de cuplul Galic-Jerkovic, iar finala de la Paris a fost, în prima parte, la discreţia lor: „Galic a marcat primul pentru sârbi. Aveau o echipă foarte bună, rapidă şi foarte tehnică. Îmi aduc aminte de numărul lor 10 [Željko Matuš], un fotbalist dezechilibrant, care parcă avea lipici pe ghete. Ne-au controlat în prima parte a finalei, ne-au dominat şi fizic şi tehnic”, rememorează fostul mare atacant sovietic.

URSS a egalat după pauză prin Slava Metreveli, iar meciul a intrat în prelungiri, în ciuda faptului că sârbii puteau câştiga în timp regulamentar la ocaziile lui Jerkovic şi Galic. Campioană olimpică în 1956, naţionala sovietică a rezistat fizic mult mai bine decât Iugoslavia şi, impulsionată de spiritul căpitanului Netto şi de entuziasmul şi experienţa tehnicianului Gavril Kachalin, a dat lovitura de graţie cu şapte minute înainte de final. Iar Pondelnik s-a aflat acolo unde trebuia să fie: „Mikhail Meshki mi-a centrat din stânga. Fantastic fotbalist, avea origini gruzine şi atitudine de sârb. Tehnic, rapid şi agresiv, un fundaş complet. Am simţit că marchez, a fost momentul meu de glorie, nu puteam refuza întâlnirea cu graţia, cu celebritatea”, povesteşte Viktor, devenit după retragere jurnalist profesionist în ţara sa.

Golul lui Pondelnik din minutul 113 a făcut diferenţa pe Parc de Prince, iar Uniunea Sovietică devenea în premieră campioană europeană la fotbal. Viktor Vladimirovich Ponedelnik a fost inclus în echipa ideală a turneului şi a rămas în istoria fotbalului din ţara sa drept „Ţarul de pe Don”. Seara de 10 iulie 1960 este poate cea mai frumoasă seară din istoria fotbalului din Rusia, iar reuşita din minutul 113 a fost imortalizată într-o gravură pe care Federaţia Rusă a expus-o în muzeul său începând cu 2004.



Comentarii