România, în amicalul cu Ucraina (3-4)
România, în amicalul cu Ucraina (3-4)

România – Ucraina 3-4. Românii pierd amicalul dar câştigă consursul erorilor defensive

România a primit trei goluri în 11 minute şi a fost aproape de un dezastru în amicalul cu Ucraina. Alibec a marcat primul său gol la echipa naţională
Articol scris de David Petre
29 mai 2016

Cu mai puţin de două săptămâni rămase până la startul EURO 2016, naţionala României a demonstrat în amicalul cu Ucraina că este capabilă de surprize. Unele bune, altele cel puţin neliniştitoare. Un pressing notabil (dar insuficient coordonat), un bun joc de pase în jumătatea adversă şi momente de magie tehnică din partea lui Bogdan Stancu şi Lucian Sânmărtean au evidenţiat o faţă ofensivă a tricolorilor la care puţini îndrăzneau să spere înaintea turneului final. În schimb defensiva atât de lăudată în preliminii a fost vulnerabilă în toate punctele ei, a oferit suporterilor români chiar şi momente de groază printr-o serie de erori de ligă inferioară, iar la final doar intervenţiile oportune ale lui Ciprian Tătăruşanu au menţinut scorul sub limita unei ruşini istorice.

Faţă de amicalul „de încălzire” cu democraţii congolezi, Anghel Iordănescu a apelat la o formulă mai apropiată de ce aşteptam în meciul de debut cu Franţa de la EURO, dar pe care am vrea-o acum cât mai mult schimbată în bine. Tătăruşanu în poartă, Chiricheş lângă Grigore în centrul defensivei, Pintilii la mijloc şi un bloc ofensiv format din Sânmărtean, Bogdan Stancu, Torje şi Keseru ar fi putut fi puncte fixe pe 10 iunie, în timp ce semnele de întrebare erau la fundaşii laterali şi al doilea închizător, posturi pe care au fost folosiţi ca titulari Steliano Filip (stânga), Măţel (dreapta), respectiv Prepeliţă (centru). După 2-4 cu Ucraina, semnele de întrebare vizează acum mai toate posturile, cu excepţia celui de portar.

Ucraina este singurul adversar calificat la EURO 2016 cu care România a avut programat un amical înaintea turneului final, dar totuşi nu una din forţele Europei. Chiar şi aşa, faptul că România a făcut o primă repriză bună din punct de vedere ofensiv naşte anumite iluzii, dacă nu pentru jocul cu Franţa măcar pentru cele cu Elveţia sau Albania. Într-o primă repriză echilibrată sub aspectul posesiei, naţionala noastră a părut mai bine închegată şi mai montată să obţină un rezultat bun, în faţa unui adversar care a propus mai multe nume importante dar şi mai multe puncte slabe.

Cu Bogdan Stancu inspirat şi incisiv, cu Keseru dispus la exces de efort şi cu Sânmărtean acelaşi talent prea îndrăgostit de minge, România a pigmentat jocul cu acţiuni frumoase de atac. A suferit însă pe fază defensivă, mai ales în banda sa dreaptă, acolo unde Măţel poate ar fi avut o şansă în duelurile cu proaspătul câştigător de cupă europeană Konoplyanka, dar fără sprijinul lui Torje nu a putut face faţă şi urcărilor fundaşului stânga ucrainean Shevchuk. Dintr-o eroare defensivă, dar venită din zona centrală, s-a născut în minutul 11 prima ocazie a jocului: Dragoş Grigore a pasat nonşalant direct în piciorul lui Konoplyanka, acesta a făcut doi paşi şi a şutat pe culoarul deschis larg în faţa sa, însă mingea s-a dus peste poartă.

Tătăruşanu s-a opus centrării şutate a aceluiaşi Konoplyanka în minutul 22, iar la faza următoare România a reuşit deschiderea scorului: centrare din stânga, preluare acrobatică a lui Keseru, minge întoarsă în colţul careului pentru Torje şi şut bun al acestuia care a deschis seria de gafe ale portarului Pyatov.

La 1-0 apărarea României şi-a arătat vulnerabilităţile şi în celelalte sectoare. Un balon pierdut neaşteptat de Steliano Filip (sigur până atunci în stânga) i-a pus pe adversari pe o contră rapidă, Skakhov a centrat în faţa porţii, Dragoş Grigore nu a avut reacţie şi Zozulya a apărut singur lângă bară de unde a îndeplinit formalitatea.

Chiar şi la 1-1 repriza putea fi considerată bună pentru România, dar ce a urmat la reluare a depăşit orice imaginaţie. România a revenit de la cabine cu Raţ în locul lui Filip, însă căpitanul naţionalei, proaspăt retrogradat în liga secundă spaniolă cu Rayo Vallecano, a părut mult în urmă cu pregătirea fizică, prea uşor de depăşit în duelurile unu la unu.

Într-o mini analiză a omului cheie al României la EURO 2016 scriam că de capacitatea lui Vlad Chiricheş de a juca simplu şi a se feri de erorile „marcă înregistrată” depinde în mare măsură randamentul defensiv al naţionalei noastre la turneul final. Jucătorul lui Napoli nu pare însă pregătit psihic să îşi accepte limitele, iar încercarea sa inutilă de a face preluare în postură de ultim apărător a adus Ucraina în avantaj: trecuseră doar 3 minute de la reluare când Chiricheş l-a pierdut pe tânărul Oleksandr Zinchenko, una din marile promisiuni ale fotbalului din ţara vecină, iar acesta s-a dus glonţ spre golul de 1-2. O intervenţie a lui Tătăruşanu la şutul expediat de Shevchuk spre vinclu a menţinut pentru două minute acest scor, dar în minutul 55 s-a făcut 3-1 după o acţiune la care apărătorii noştri au fost depăşiţi în viteză şi nici nu au făcut marcaj: mingea a venit din dreapta la Konoplyanka şi acesta a punctat fără probleme din marginea careului.

Intrarea lui Maxim a avut efectul contrar. Până să se remarce în atac, jucătorul lui Stuttgart (o altă retrogradată în acest sezon) a greşit pe faza defensivă, Yarmolenko a pătruns în careu, l-a driblat pe Chiricheş şi a urcat scorul de 4-1. Putea fi şi mai rău, însă Tătăruşanu a ieşit inspirat la 40 de metri pentru a opri o nouă acţiune a adversarilor, în timp ce publicut preponderent românesc a izbucnit în tribune „Rușine, rușine să vă fie!”, taxând echipa în genunchi a lui Iordănescu.

Odată cu reducerea turaţiei albaştrilor, România a revenit în atac şi a reuşit să revină şi pe tabelă, favorizată de erorile lui Pyatov în poarta Ucrainei. Intrat în minutul 57 în locul lui Keseru, Alibec a transformat la colţul scurt o lovitură liberă din poziţie laterală (primul său gol la echipa naţională), iar Stanciu a marcat şi el zece minute mai târziu după pasa lui Maxim. S-a încheiat 3-4, un scor onorabil, dar care ascunde o serie de erori ruşinoase ale echipei noastre. A fost prima îngrângere a României după o serie de 15 jocuri fără eşec, dar una menită să trezească la timp lotul care ne va reprezenta din 10 iunie la turneul final.



Comentarii