Michel Platini, Franţa
Michel Platini, Franţa

Michel Platini, geniul turneului final al Campionatului European 1984

Michel Platini şi-a condus naţionala spre primul său titlu continental din istorie, la ediţia găzduită chiar de Franţa în anul 1984.
Articol scris de Florin Codreanu
3 februarie 2015

Campionatul European din 1984 a avut de toate: fotbal de calitate, incidente memorabile, antrenori inspiraţi, răsturnări spectaculoase de scor, o organizare perfectă şi un star capabil să-şi conducă propria naţiune către succesul mult aşteptat. La finalul celei de-a şaptea ediţii a unui turneu final, Franţa lui Platini, Tigana, Bats, Fernandez sau Giresse a reuşit să se impună şi să devină pentru prima dată în istorie campioană europeană. A fost anul care a marcat „a doua renaştere franceză” şi anul care a confirmat clasa unui fotbalist de geniu: Michel Platini.

Cu doi ani în urmă, Franţa se califica în semifinalele Campionatului Mondial din Spania, dar era eliminată după executarea loviturilor de la unsprezece metri de Germania de Vest. Doi ani mai târziu, Franţa avea să fie încoronată la ea acasă drept noua regină a Europei. La aceste succese reprezentative pentru istoria fotbalului din Hexagon, clasa lui Michel Platini a jucat un rol decisiv: „turneul final din 1984 a fost singurul turneu la care am evoluat fără a avea probleme medicale. În 1982 am avut mari probleme la gleznă, iar în 1986 probleme mari la spate. Doar în 1984 am putut juca la cel mai înalt nivel şi am putut să-mi ajut ţara, pentru că, pentru noi, francezii, acel succes rămâne cel mai drag. Am fost superiori tuturor, ne-am descătuşat pe teren şi ne-am făcut fanii fericiţi, iar toate s-au întâmplat la noi acasă” mărturisea chiar Platini în 2014.

În 1984, Franţa avea un prim unsprezece deja stabil, după performanţa istorică de la turneul final din Spania 1982. Singura noutate importantă faţă de turneul mondial din Peninsula Iberică a fost prezenţa tânărului Luis Fernandez într-o linie mediană (una dintre cele mai spectaculoase din fotbalul modern) în care Platini era lider absolut, iar Tigana şi Giresse completau „careul magic”: „Să joci lângă Platini era uşor. De cele mai multe ori, când aveam probleme în a desface un adversar, apărea el. În 1984 ne aşteptam să câştigăm, pentru că simţeam că avem în echipă cel mai bun fotbalist din lume”, mărturiseşte Luis Fernandez.

Presa de specialitate compară prestaţia lui Platini de la Euro 1984 cu prestaţiile fenomenale ale lui Maradona din 1986 sau Johan Cruyff în 1974: „Ceea ce Platini a făcut în 84 a fost ireal. A demonstrat tuturor că poate fi acel fotbalist-echipă, acel fotbalist care, prin calitatea sa, trage întreaga echipă după el. Platini a fost un superstar, nicio echipă n-a fost capabilă să-l stopeze în vreun fel”, susţine John Motson, specialist BBC.

Michel a fost într-adevăr devastator. A marcat în toate meciurile turneului final şi a devenit golgeter (recordul all-time al competiţiei) cu nouă reuşite, o performanţă remarcabilă pentru orice fotbalist. Starul lui Juventus Torino a fost decisiv încă de la primul joc. Franţa a debutat pe Parc de Princes în faţa danezilor, o echipă organizată, agresivă şi incomodă. În ciuda susţinerii celor aproape 50.000 de fani, francezilor nu le-a fost deloc uşor. Platini a ieşit însă la rampă, iar în minutul 79 a marcat singurul gol al partidei. Două hattrick-uri în jocurile cu Belgia şi Iugoslavia au calificat apoi Franţa fără probleme în semifinale, iar lui Michel Platini i-au oferit o zestre impresionantă: şapte goluri în primele trei jocuri de la turneul final.

În semifinale, Franţa avea să lupte de la egal la egal cu Portugalia, fosta adversară a României lui Mircea Lucescu în grupa preliminară a turneului final. Domergue şi Jordao au avut meciul lor, atât în timpul regulamentar, cât şi în prelungiri. Fiecare a reuşit o „dublă” pentru echipa lor reprezentativă, însă omul decisiv s-a numit din nou Michel Platini. În minutul 119, starul Franţei a marcat golul victoriei pe Stade Velodrome şi a califcat Franţa în finala Campionatului European, atunci când toată lumea se gândea deja la penalty-urile blestemate care eliminaseră „cocoşii” în Spania 1982.

Pe 27 iunie 1984, Franţa întâlnea Spania în finala de pe Parc de Princes, iar John Motson, specialistul BBC în fotbal internaţional rememorează: „A fost o finală în care nimeni nu avea niciun dubiu. La cum arătase Franţa, la cum juca Platini, Spania era victimă sigură”. Şi aşa a fost. Ibericii au cedat iniţiativa încă din start, iar Platini şi Bellone au marcat golurile triumfului francezilor. Franţa devenea în premieră Campioană Europeană!

„Platini nu a fost doar jucătorul care a schimbat istoria fotbalui francez, Platini a schimbat mentalitatea francezilor în fotbal. Până la apariţia lui Platini, nu eram o ţară care să ştie cum să câştige un trofeu, susţineam mereu că importantă e participarea. În 1984, Franţa a arătat că o supercampioană, iar Platini a transformat filosofia unei întregi naţiuni. Nimeni nu va reuşi să repete ceea ce Michel a făcut în 1984”, mărturiseşte Emmanuel Petit, fost campion mondial cu Franţa câţiva ani mai târziu, în 1998.

Jean Tigana îl completează: „Este foarte important să ai un lider în echipă, iar Platini nu era doar un lider, ci un geniu absolut. Când ai un geniu în primul unsprezece, jocul tuturor creşte. Michel a avut o calitate incredibilă, era un pasator fabulos şi marca mereu goluri importante. În 84, a făcut diferenţa în toate partidele. Nu-mi amintesc un fotbalist care să fi făcut asta şi nici altul care o poate face în prezent”.



Comentarii