Jupp Derwall, Germania
Jupp Derwall, Germania

Jupp Derwall, intelectualul cu inimă rece

Povestea lui Jupp Derwall, intelectual tăcut care a condus Germania de Vest spre titlul continental la EURO 1980.
Articol scris de Florin Codreanu
4 februarie 2015

Josef „Jupp” Derwall era văzut în Germania drept un intelectual tăcut. Tăcut şi rece. Nu vorbea niciodată prea mult în faţa camerelor, dar de fiecare dată când o făcea avea ceva interesant de spus. Nu vorbea mult cu elevii săi, dar când o făcea avea ce să le transmită. Derwall s-a născut pe 10 martie 1927 în localitatea Wurselen şi a început fotbalul destul de târziu, aproape de vârsta majoratului. A îmbrăcat tricoul formaţiilor Alemannia Aachen, Fortuna Dusseldorf sau FC Schaffhausen, pe ultimele două antrenându-le totodată între 1960 şi 1963.

Din 1970, a devenit secundul legendarului Helmuth Schon la cârma primei reprezentative a Germaniei de Vest: „Era tăcut, dar avea un şarm aparte. Ştia mereu ce trebuie să spună în momentele cele mai delicate. Îmi amintesc că avea o personalitate puternică, dublată de o inteligenţă pe măsură. Un tip orgolios, milităros, destul de rece cu noi, dar calculat şi deştept. Nu aş spune că ne temeam de el, dar nu era plăcut sa-l superi”, mărturisea golgeterul Manschafttului din anii ’80, Klaus Allofs.

După opt ani în umbra lui Schon, Derwall a fost confirmat în funcţia de selecţioner al Germaniei de Vest în 1978. Ştia cel mai bine jucătorii şi lucrase cu majoritatea dintre ei la Jocurile Olimpice de Vară din 1972, când a dirjiat naţionala Germaniei de Vest: „Ştiam că simte presiunea pe umerii săi, pentru că Federaţia îi dorise iniţial pe banca tehnică pe Ribbeck, apoi pe Benthaus. Dar Jupp nu ne lăsa să vedem asta, de fapt nu prea lăsa să se vadă nimic, era un tip dur, un neamţ autentic. Îl apreciam pentru că nu încerca să ne mângâie rănile, dar nici nu a încercat vreodată să le provoace”, mărturiseşte Karl Heinz Rummenigge, omul despre care s-a spus că era favoritul lui Derwall.

Perceput de către jucători drept un imperturbabil, Derwall a reuşit să treacă peste presiunea impusă de Federaţia Germană, mai ales după debutul din preliminarii: 0-0 cu Malta şi 0-0 cu Turcia. „A venit înainte de meciul cu Ţara Galilor şi ne-a zis: aţi observat că nu am făcut nicio şedinţă de pregătire specifică pentru acest meci. Ştiu că aceste detalii vă plictisesc, iar eu nu am nevoie de jucători plictisiţi. Am nevoie de războinici adevăraţi, care să ştie să-şi respecte patria, generalul şi pe ei înşişi”, îşi aminteşte fostul mare atacant al lui Schalke 04, Franz Fischer. „Nu ştiu exact de ce, dar această încredere şi ambiţie pe care ne-a transmis-o şi impus-o ne-a făcut să mâncăm terenul. Ştia că mulţi dintre noi suntem nişte tipi patrioţi, disciplinaţi, unii proveneam din armată. A profitat de asta şi din acel meci am fost de neoprit”, adaugă acelaşi Fisher. Pe 17 octombrie, Germania lui Derwall mătura pe jos cu Ţara Galilor (5-1) şi entuziasma publicul de pe Mungersdorfer din Koln. Derwall a calificat echipa cu patru victorii şi două remize la Euro ’80 şi a început drumul către coroana supremă.

„Am câştigat primele două meciuri din grupa cu Cehoslovacia şi Olanda şi Derwall nu ne-a adresat niciun cuvânt. Cu 24 de ore înainte de meciul cu Grecia ne-a dat liber o seară întreagă în Torino. Eram atât de obişnuiţi cu stilul său strict, încât în acea seară n-am ştiut cum să ne bucurăm de timpul liber. Eu spre exemplu am dormit în camera de hotel, în timp ce Briegel căuta un parc în care să alerge împreună cu Dietz”, îşi aminteşte cu umor Hansi Müller. Fostul mijlocaş de la Stuttgart zâmbeşte reţinut, dar chiar şi acest zâmbet subliniază atmosfera cazonă din lotul germanilor.

Odată încheiată faza grupelor, sistemul de la Euro 80 prevedea că ocupanta primului loc în grupa A juca finala cu ocupanta locului 1 din grupa B. Italia a pierdut la golaveraj prima poziţie în cealălaltă grupă, iar Belgia a prins astfel finala de pe 22 iunie contra Germaniei lui Derwall. Hrubesch îşi aminteşte o parte din discursul lui Derwall: „Aveţi două posibilităţi, ne-a spus. Germanii vor ieşi oricum în stradă să vă felicite pentru ceea ce aţi făcut. Mulţumirea lor există, chiar dacă pierdeţi finala, dar dacă pe ei îi împăcaţi şi-aşa, imaginaţi-vă cum vă veţi împăca cu voi înşivă ştiind că aţi ratat şansa de a pune mâna pe Cupă. Ne-a montat, ne-a montat foarte tare, pentru noi toţi eram nişte orgolioşi”.

Germania a câştigat finala cu 2-1, golul victoriei fiind marcat cu două minute înainte de final de Hrubesch: „Nu ştiu ce a contat pentru mine mai mult. Faptul că am marcat acel gol sau faptul că Derwall m-a îmbrăţişat. Nu obişnuia să facă asta prea des. În cazul meu a fost prima dată”, îşi aminteşte legendarul atacant al Hamburgului. Derwall a adus titlul european acasă în Germania, a mulţumit o întreagă naţiune şi a reuşit să-şi vadă jucătorii foarte mulţumiţi cu ei înşişi. Doi ani mai târziu, Germania sa juca o nouă finală, de această dată de campionat mondial.



Comentarii