Guy Thys
Guy Thys

Guy Thys, cel mai mare antrenor din istoria Belgiei

Povestea lui Guy Thys, antrenorul care a dus Belgia în finala EURO 1980 şi în semifinalele Campionatului Mondial Mexic 1986.
Articol scris de Florin Codreanu
29 mai 2016

Guy Jean Leonard Thys este considerat cel mai mare antrenor din istoria fotbalului belgian. Fost atacant la Standard Liege în anii 50, Thys s-a născut la Antwerp pe 6 decembrie 1922 şi a condus echipa reprezentativă a Belgiei către cele mai înalte performanţe din istorie între 1976 şi 1991.

Din 1954 şi până în 1958, Guy Thys a combinat activitatea de jucător cu cea de antrenor la Cercle Brugge, continuând în acelaşi ritm un an mai târziu la Lokeren. „Era încântat de o carieră în antrenorat încă de pe vremea când era fotbalist activ. Ştia că are capacitatea incredibilă de a se impune, de a conduce, de a crea şi gestiona. Până să împlinească 30 de ani, Guy era deja un antrenor complet. Adică, deşi evolua ca fotbalist, în teren îşi aranja coechipierii, le dădea indicaţii complete, în timp ce, la antrenamente, antrenorul Louis Versyp îl lăsă de multe ori să preia iniţiativa şedinţei tehnice”, mărturiseşte reputatul jurnalist belgian Bob Taelman.

Guy şi-a început cu adevărat cariera de antrenor la echipe necunoscute (Wezel Sport şi, mai târziu, Harentals), iar prima sa performanţă a obţinut-o în sezonul 1966-1967, când a promovat contrar tuturor aşteptărilor cu Bevern în prima ligă. După o experienţă pe banca lui Union Saint-Gilloise, Thys a ajuns la echipa oraşului său natal, Royal Antwerp. A reuşit două sezoane de excepţie în 1973-1974 şi 1974-1975, când gruparea din Antwerp s-a luptat pentru titlul de campioană până în ultimă rundă, deşi obiectivul echipei era iniţial salvarea de la retrogradare.

În 1975, Thys cucerea Cupa Belgiei cu Royal Antwerp, iar un an mai târziu primea propunerea de a prelua echipa naţională a Belgiei: „Preşedintele Federaţiei, Louis Wouters, era încântat de viziunea pe care Thys o avea asupra fotbalului. Făcuse dintr-o echipă mică, cu fotbalişti tineri şi fără reputaţie, ca Antwerp, echipa cea mai spectaculoasă din ţară. Propunerea nu a şocat pe nimeni, iar Thys a preluat funcţia pe care a păstrat-o timp de 13 ani”, povesteşte Bob Taelman.

Primul obiectiv trasat de federali a fost construirea unei echipe capabile să se califice la turneul final al Campionatului European din 1980. Cu toate că pentru Belgia urmau preliminariile Cupei Mondiale din 1978, Wouters ştia că echipa are nevoie de reconstrucţie. Thys a adus o serie de jucători noi şi interesanţi în lot, în frunte cu golgeterul lui Anderlecht, François Van Der Elst, însă naţionala sa, deşi a făcut o figură excelentă în preliminarii, a ratat prezenţa la Mondial în faţa Olandei.

Pentru turneul final din 1980 însă, Belgia a fost pregătită. Trupa lui Thys a câştigat grupa a doua a preliminariilor, depăşind fără înfrângere Austria, Portugalia, Scoţia şi Norvegia şi s-a calificat en fanfare la turneul final din Italia 1980. „Cu excepţia căpitanului Julien Cools şi a mijlocaşului Van Moer, toţi jucătorii erau sub 30 de ani. Tineri precum van der Elst, Vandebergh, Pfaff, Preud’homme, Mommens, Vandereycken, Ceulemans, Gerets sau Renquin îşi făcuseră loc în lot sau chiar în primul unsprezece, iar Belgia practica un fotbal spectaculos, aşa cum Thys îşi dorea. La turneul final, meciul de debut cu Anglia l-a făcut pe Guy să realizeze că nu poţi juca mereu foarte ofensiv, iar acest detaliu pe care a ştiut să-l modifice a dus Belgia până în finala de la Roma”, povesteşte acelaşi Taelman. Dominată de Anglia la debut, Belgia a smuls un egal confortabil după reuşita lui Ceulemans, apoi a învins în mod surprinzător Spania cu 2-1 (Eric Gerets şi Julien Cools marcatorii echipei belgiene) şi a remizat cu Italia, ţara gazdă.

A fost un 0-0 dorit de Thys în faţa unei arene Olimpico umplute până la refuz. Nimeni nu dădea Belgiei vreo şansă de calificare şi toată lumea aştepta finala dintre Italia şi Germania, doar că Belgia a produs marea surpriză. Prin dăruire şi o organizare extraordinară, „dracii roşii” au obţinut o calificare miraculoasă, prima din istoria lor în finala unui Campionat European. Thys reuşise imposibilul în numai doi ani de zile. Revenită pe Olimpico din Roma pentru finală, Belgia a avut în tânărul portar Jean-Marie Pfaff un adevărat salvator în faţa puternicei reprezentative condusă de Derwall de pe bancă şi de Schuster din teren. A pierdut finala în ultimul minut, după ce Hrubesch a înscris printr-o lovitură perfectă de cap şi a anulat reuşita egalizatoare a mijlocaşului de la Brugge, René Vandereycken.

Dar Belgia a fost salutată de întreaga presa mondială pentru performanţa incredibilă de la Europeanul din 1980. Pentru Thys era momentul de glorie, însă cerebralul antrenor originar din Antwerp anunţa la finalul turneului din Italia că pentru el şi naţionala sa reconstrucţia continuă. Aşa a fost, iar după o prestaţie modestă la Cupa Mondială din 1982 şi una decentă la Euro 1984, a urmat turneul magic de la Cupa Mondială din Mexic 1986, când naţionala pregătită de Guy Thys, cu magicianul Enzo Scifo în prim plan, a atins faza semifinalelor şi a fost oprită doar de geniul lui Diego Armando Maradona.



Comentarii