Gerd Müller, în finala Campionatului European 1972
Gerd Müller, în finala Campionatului European 1972

Gerd Müller – „Der Bomber”, eroul Germaniei la Campionatul European 1972

Povestea lui Gerd Müller, cel mai mare atacant din istoria Germaniei, autor a 655 de goluri în 709 partide oficiale
Articol scris de Florin Codreanu
1 februarie 2015

Mulţi i-au spus Bomber der Nation, pentru alţii a fost Herr Gerhard Müller, apropiaţii îl strigau Gerd, dar, pentru orice suporter german iubitor al fotbalului, jucătorul născut pe 3 noiembrie 1945 la Nordlingen a fost cel mai mare atacant din istoria acestei ţări. A reuşit să înscrie 655 de goluri în 709 partide oficiale, iar pentru cea mai titrată echipă a Germaniei, legendara Bayern Munchen, „bombardierul” a reuşit aproape 400 din aceste reuşite. Momentul culminant al carierei sale l-a reprezentat însă turneul final al Campionatului European din 1972.

Germania de Vest avea o echipă impresionantă în acea perioadă, iar calificarea la Euro 1972 a fost o simplă formalitate. „Panzerele” au câştigat o grupă preliminară din care mai făceau parte Albania, Turcia şi Polonia, iar Gerd Müller reuşea să puncteze de şase ori în cinci jocuri. În prima rundă eliminatorie, Germania de Vest a trecut de Anglia chiar pe Wembley cu 3-1, iar Müller a reuşit şi aici să puncteze. La finalul jocului, legendarul fundaş englez Bobby Moore avea să mărturisească: „E foarte greu să-l marchezi pe acest băiat, pericolul pare să vină din toate părţile. E mic, dar foarte tare pe picioare, foarte puternic şi mereu stă pe vârfuri. Müller îţi lasă impresia că poate marca din orice poziţie, cu orice procedeu. Eu unul n-am mai văzut până acum aşa ceva”. Cuvintele legendarul fotbalist englez au rămas în istorie, iar Müller şi-a văzut liniştit de cariera sa fructuoasă şi, după 0-0 în returul de la Berlin, Germania se califica în semifinalele care urmau să aibă loc în Belgia.

După ce marcase de şapte ori în preliminariile turneului final, „bombardierul german” a făcut furori şi în Belgia. În faţa a 55.000 de fani, naţionala ţării gazdă s-a dovedit a fi un adversar foarte dificil pentru germani în semifinala disputată la Antwerp. Müller a fost însă de neoprit. A marcat de două ori în minutele 24 şi 71 şi şi-a calificat echipa naţională în finala turneului final, unde o aştepta Uniunea Sovietică. Selecţionerul belgian Raymond Goethals avea să declare la finalul partidei: „Favorita finalei? Fără dubii, Germania. Acolo joacă Beckenbauer şi Müller, cei mai buni doi fotbalişti ai lumii”. Aşezarea lui Müller pe acelaşi piedestal cu legenda Franz Beckenbauer nu e deloc întâmplătoare. Căpitanul Germaniei avea chiar el să mărturisească peste ani: „Sigur, am jucat un rol important la acel turneu final, dar am avut nevoie cu toţii de nebunia lui Gerd. Băiatul ăsta era fantastic, ar fi putut marca goluri şi cu două cârje atârnate în juru-i. Cred că succesul din ’72 i se datorează”, mărturisea „Kaiserul”.

În cartea sa, „Brilliant Orange”, scriitorul David Winner face o caracterizare impresionantă atacantului Gerhard Müller: „Era scund, uşor îndesat, destul de urâţel, dar rapid. Nu şi-a însuşit niciodată ideea că ar fi un mare fotbalist, dar avea cea mai a dracului acceleraţie pe spaţii scurte din câte am văzut, avea un joc aerian absolut fabulos şi un instinct de marcator cum nu s-a mai văzut. Picioarele sale scurte au răsturnat deseori legea gravitaţiei, iar agilitatea sa extraordinară pare desprinsă din cărţile ştiinţifico-fantastice. În cele mai puţin posibile situaţii de gol, Müller apărea de nicăieri şi puncta decisiv. Acesta era atacantul pe care toţi antrenorii îl căutau”.

Müller nu s-a „cuminţit” nici în finala de pe Heysel, iar prestaţia sa fantastică a adus Germaniei de Vest primul titlu european din istorie. O nouă „dublă” pentru „Der Bomber”, care devenea şi golgeterul competiţiei cu patru reuşite în numai două meciuri. Adăugând cele şapte goluri din preliminarii, Müller reuşea în parcursul Germaniei de Vest către titlul european să puncteze de 11 ori în 9 partide.

Şi-a încheiat însă brusc cariera, la 28 de ani. Avea să recunoască, peste ani, problema gravă cu alcoolul pe care a avut-o. Prietenul său, Uli Hoeness, i-a întins o mână şi l-a angjat la Bayern Munchen ca scouter, după ce Müller îşi pierduse cea mai mare parte din avere: „Probabil că dacă nu aş fi avut această problemă, puteam face mult mai multe în fotbal. La început nu m-a afectat, consumam alcool, oriunde, oricând. S-a întâmplat înaintea meciurilor, după meciuri, uneori chiar şi în timpul meciurilor. Dar atât timp cât ştiam că pot să dau totul, nu-mi făceam probleme. Când n-am mai putut, am decis să renunţ la fotbal, pentru că am iubit şi respectat acest sport prea mult”. Rămâne însă întrebarea: oare unde s-ar fi oprit „Der Bomber” dacă nu se lovea de această problemă?



Comentarii